De cele mai multe ori, chiar si cele mai subtile arome matinale ne aduc aminte de desavarsitele momentele care ne-au marcat intr-o buna zi intreaga existenta. Si cat de bine ne cuprind dis-de-dimineata aromele dulci-amarui ale ceaiului verde cu gust de capsuni sau cirese, pe cand afara fulgii de nea isi fac loc incetisor printre crengile golase ale copacilor uscati. Atunci ne amintim de cadourile oferite cu multa caldura sau de persoanele care ni le-au daruit drept o bucatica din infinitul univers al fericirii.

Cel mai des, ceaiurile dulci, cele din vanilie, trandafir sau migdale ne aduc aminte de clipele romantice, de acele plimbari lungi prin parcurile umbrite de coroanele copacilor, luminate la vazduh de miile de sclipiri ale lunii. Iar cand aroma ceaiului este suficient de puternica, incat sa redestepte in noi amintiri din tanara copilarie, ne aducem aminte cu zambetul pe buze, de acele cadouri pe care le asteptam timp de un an de zile, si pe care le primeam in doar de Craciun.

Treceam mai usor peste iernile friguroase, cand ceaiul acrisor din coacaze sau visine uscate, ori lamai proaspete, ne astepta in bucataria calduroasa a bunicii. Sorbeam din el cu multa grija, timp in care gandurile ne zburau la vechile obiceiuri traditionale, la hora din sat si la flacaii petrecareti, la cadourile-simbol, alese cu multa intelepciune si daruite nu in schimbul unui alt cadou, ci doar pentru un zambet.

Cand orele de vara devin prea sufocante, ceaiurile negre din cacao si menta sau cele din visine amare, insotite de doua-trei cuburi de gheata, vor excela mereu in arta de a taia putin din elanul inadusitor al zilelor toride, redandu-ne clipa de racoare binemeritata. Nu ne mai ramane decat sa ne lasam pagubasi in fata momentelor unice, sa le pastram in amintire precum un cadou memorabil si lejer de savurat.