Sau un sens innoit al ritualului vechi de cand lumea de a aduce lucruri in dar fara compensatii, in forma pura a unui act voluntar. Placerea “absurda” a oamenilor de a darui bunuri cu diverse semnificatii ar putea suporta si niste sensuri noi: cadourile, mai ales cand sunt bine alese, ii bucura atat pe autorii actului cat si pe destinatari.

Ce ar fi sa se amplifice bucuria actului in sine cu un mic spectacol privat ai carui participanti sa fie oameni apropiati in gand?

Ce ar fi daca in schimbul cadourilor obisnuite de Pasti, Craciun, aniversari, zile de nasteri sau cadouri tipic formulate gen: pentru barbati si pentru femei, s-ar ivi un cadou neasteptat care sa inveseleasca pe data petrecerea? Daca am renunta la tipica cravata si portmoneu din piele pentru cel mai bun prieten si un parfum insotit de flori pentru vecina de o viata si am indrazni o mica conspiratie in numele anilor celor mai tineri?

Intr-o alta ordine de idei, sa recunoastem ca atunci cand se apropie cu viteza luminii sarbatorile consacrate, regretul cel de apoi ar fi ca nu ne-am gandit la timp si cu mai multa sarguinta la cadourile potrivite si ne-am ales, ca in fiecare an, cu schemele tipice: oua in cosulet de Pasti, dulciuri si vinuri in abundenta de Craciun si o alta piesa de bucatarie cu ocazia aniversarii. Editiile se schimba odata cu anii, fulgerator, iar cadourile nu se dezmint nicicand.

Si daca orice atentie e de apreciat, cat de apreciata ar fi o atentie gandita anume? Sa indraznesti un mini-show bizar e mai simplu ca niciodata!