Ori e ziua in care cativa picuri care iti vor canta o partitura nostalgica, in timp ce tu iti vei croi drum spre meleagurile moi ale visarii, uitand de realitatea si lucrurile care te inconjoara. Si daca vremea te-a facut prizonera ei, ti-a imbalsamat trupul cu moliciunea de toamna, ti-a umezit aerul cu adierea cea blanda a primaverii si ti-a cantat melodii lente pe la gene, pe al carui rimt te adancesti tot mai mult. Te invelesti cu briza racoroasa de vara, iar printre duzina de ganduri, incerci sa faci loc si acelui gand care nu poarta nimic in consistenta lui.

Iti vine mult mai usor sa inchizi ochii si sa plutesti printre norii grei ai vremii, in vreme ce mana iti cade incetisor pe pardoseala casei. Ii tai din timp din elan, iei un pahar cu apa si il savurez incet. Decizi sa te speli plimbandu-te prin magura serii, pe timp de ploaie, cand picurii sunt mai reci ca-n restul zilei, sa gusti fiecare picur sarat, sa cedezi dorintei de-a prinde-n palma un strop fara ca el sa se sfarme, sau pe scurt, sa iti doresti sa fii alintata-n fiecare zi din saptamana cu cate-o poveste potrivita timpului de-afara.

In alte dati iti doresti doar sa stai in casa, la gura sobei, sa asculti cantecul ploii, sa iti imaginezi cum picurii de ploaie strabat jumatate din continent ca sa ajunga in cele din urma sa se prelinga pe ferestrele noastre, cum ajung amorteasca pe frunzele inca verzi ale copacilor sau pe petalele florilor, si in final sa se prabuseasca in adunatura de apa; la fel de bine cum in aceste clipe ti-ai dori sa ai o carte pe care sa o citesti in timp ce ploaia strabate tinuturile pamantesti, iar soarele se ascunde viclean in spatele norilor albastri.