O munca destul de migaloasa, o traditie incontestabila, o parte din bogata zestre a culturii poporului roman – incondeierea sau inchistrirea – este un obicei de nelipsit din casele romanilor in apropierea sarbatorii pascale. De necrezut, aceasta arta romaneasca se pastreaza la fel de vie ca-n primele dati in multe din regiunile tarii noastre, in ciuda faptului ca “marea modernizare” a adus cu ea un fel de surogat pentru vechea traditie a incondeierii oualor – vopsirea oualor.
Se stia inca de pe vremea ceremoniilor antice de reinnoire a timpului ca oul, mai ales cel colorat, era perceput ca un element regenerator, asociat adesea conceptiilor cosmogonice ce compara intregul Univers cu un ou. Pe parcurs, adica odata cu inflorirea Crestinismului, oul colorat si impodobit cu desene devenea un simbol pentru biruitorul mortii. Asa se face ca, fiecare popor crestin dezvolta traditii proprii, cu un acord intre arta incondeierii oualor si manifestarile artei populare specifice culturii poporului, care se vor regasi, cu certitudine, si in regulile de compozitie si colorit.

In Romania, fiecare zona detine un obicei specific, cu traditii diferite de incondeiere a oualor, cu motive si tehnici diferite, respectand insa cele doua principii fundamentale: simetria si alternanta. Poporul roman este recunoscut pentru incondeierea oualor, pentru scrierea lor cu ceara. Inainte de secol XIX culorile utilozate se obtineau printr-o metoda pur naturala. Asa se face ca pentru o culoare de rosu intens, strabunicii nostri lasau ouale la inmuiat in apa fiarta cu ceapa rosie sau sfecla, in timp ce pentru o culoare galbuie, se aplicau in apa preparata cu morcovi sau flori de galbenele. Verdele il obtineau din menta, spanac sau frunze de mesteacan, iar albastrul din frunze de varza rosie. Astazi, colorantii chimici au luat locul acestor practici stramosesti, fiind mult mai usor de aplicat si in cantitati mai mari, cu odurata de pregatire mult mai mica.

Daca odinioara traditia romaneasca varia cu numeroase procedee tehnice de incondeiere a oualor, din aceste metode migaloase, azi a mai ramas doar procedeul scrierii motivelor decorative cu ceara, cu ajutorul condeiului. Condeiul era confectionat dintr-un betisor plat, in capatul caruia era fixat un varft ascutit de arama. Cea mai cunoscuta tehnica de incondere, impistrire, este extrem de raspandita in Sudul Transilvaniei, unde pentru o mai buna pastrare a oualor, ele sunt golite de continut prin gauri facute cu acul in ambele capete. Motivele ornamentelor difera de la sat la sat si de la zona la zona, insa de nelipsit sunt cele precum motivele astrologice (Steaua – in Bucovina), motive religioase, motive fitomorfe sau vegetale.

Daca mai demult ouale incondeiate nu erau neaparat comestibile, fiindca nu mai detineau continut, si pentru ca erau sfintite in Biserica, si mai apoi daruite rudelor si pastrate in apropierea unei icoane pana la urmatorul Paste, merisoarele de azi sunt numa’ bune de ciocnit, alunecand tare bine pe langa o bucata buna de sunca fiarta.